"În timp ce, în faţa mea se închidea uşă după uşă izolându-mă inima mea se deschidea tot mai mult.(...) Nu îmi puteam controla activităţile (...) însă emoţiile mele rămâneau libere şi neatinse. Ajunsesem să cred că, în parte, boala mea derivă din acest conflict între control şi dorinţă. În dragoste, nu avem control. Inima şi mintea noastră sunt tulburate, stârnite şi fermecate de puterea copleşitoare a emoţiilor care ne fac să încercăm să uităm de lumea adevărată. (...) Prin lecţii, aforisme şi abilităţi dobândite suntem modelate... şi controlate."
    Este foarte greu să defineşti această carte şi să-ţi găseşti cuvintele pentru acest demers. "Dragostea Florii-de-Bujor" nu este o simplă scriere despre dragostea unei delicate chinezoaice din clasele superioare ale nobilimii supravieţuitoare dinastiei Ming şi reformate în timpul dinastiei Qing. Este vorba despre o întreagă organizare socială, despre tradiţiile ce nouă ni se vor părea bizare, gen "legatul picioarelor" şi izolarea femeilor, despre o lume pe care va trebui să o descoperi fără prejudecăţi, ca să o poţi înţelege. Autoarea va reuşi să te introducă în miezul evenimentelor, iar cititorul, în urma lecturii, va încerca foarte multe sentimente, începând cu revoltă, trecând prin interes şi fascinaţie, şi terminând cu respectul şi admiraţia profundă în faţa vieţii protagoniştilor cărţii. Toată acţiunea se va desfăşura în jurul unei scrieri, "Pavilionul Bujorilor", care, pentru tinerele educate din epocă, va deveni o lectură ce va înflăcăra imaginaţia şi sufletul avid de libertatea de a-şi alege propriul destin. Vom vedea că problemele moderne ale anorexiei, văzută ca unic mod de control asupra propriei vieţi într-o lume în care destinul femeilor era organizat de către alţii încă de la naşterea ei, erau la fel de reale şi de teribile ca şi în prezent. Bărbaţii şi femeile erau despărţiţi tranşant prin elementele ce le guvernau viaţa, "qing" pentru partea feminină, reprezentată de sentiment, pasiune, dragoste şi "li" pentru partea masculină, reprezentată de raţiunea rece şi emoţiile stăpânite. Şi totuşi vom înţelege că linia de demarcaţie nu este chiar atât de fină, iar aceste diferenţe nu le vom găsi atât de bine definite, fiind vorba de percepţie de fapt:" Atâtea greşeli. Atâtea erori. Asemenea tragedie născută din ele. În acea clipă am înţeles că cele mai crude cuvinte din univers sunt <cum ar fi fost dacă >." Astfel personaje ca Ren ne vor încânta atât sufletul cât şi lectura. Şi pentru că atunci "Când oamenii trăiesc iubesc. După ce mor, iubesc în continuare. Dacă dragostea lor se sfârşeşte odată cu moartea, atunci nu e dragoste adevărată." planul real se va conjuga cu cel alternativ, al spiritelor, respectând şi ilustrând magistral obiceiurile epocii, obiceiuri ce s-au păstrat în mare parte.
    Este o carte minunată ce-i va deschide cititorului alte orizonturi, ce-i va permite o privire pe furiş în spatele uşilor închise şi a pavilioanelor unde erau închise soţiile şi fiicele delicate ca nişte păpuşi de porţelan, o privire de ansamblu şi asupra frământărilor epocii, iar faptul că personajele sunt reale şi "Comentariile celor trei soţii" (1694) asupra "Pavilionului Bujorilor" (1598) există, nu fac decât să te incite şi să te invite şi mai mult la lectură.

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.