"Timpul este ceva ciudat - atârnă cel mai greu pe umerii celor care nu îl au. Nimic nu este mai uşor decât să fii tânăr şi să ai lumea întreagă de cucerit. Lucrul ăsta îţi dă sentimentul că te aşteaptă oportunităţi nelimitate, iar gândul acesta este atât de seducător încât pur şi simplu simţi că poţi face ceva mult mai important decât să înveţi pentru examene.(...) Paul îmi spusese odată că speranţa, cea care ieşise din cutia Pandorei numai după ce scăpaseră toate molimele şi necazurile, este cel mai bun lucru din lume. Fără ea nu există decât timpul. Iar timpul ne împinge de la spate, forţându-ne să ne îndepărtăm până când ne aruncă în neant.(...) Ca de altfel toate lucrurile din univers, suntem predestinaţi încă de la naştere să ne depărtăm de centru. Timpul reprezintă pur şi simplu jalonul separării noastre. Dacă suntem particule într-un ocean al distanţei, părţi dintr-un întreg originar, atunci există o ştiinţă a însingurării noastre. Suntem singuri în relaţie direct proporţională cu anii pe care îi avem."
    Dacă în ultima vreme cititorul s-a obişnuit cu autori care într-un an publică şase cărţi, va descoperi în "Misterul Manuscrisului", într-adevăr o carte care a fost publicată după şase ani de muncă. De ce este acest lucru important? Pentru că se cunoaşte că nimic nu este lăsat la voia întâmplării, că este extrem de bine documentată, că este "şlefuită" până la a ne oferi o experienţă minunată. Este o carte pe care o citeşti cu o deosebită plăcere, pentru că din fiecare filă a ei răzbate respectul pentru cititor, pentru valoare, pentru cultură şi pentru inteligenţă. Decorul ales pentru desfăşurarea acţiunii, Universitatea Princeton, te va introduce în tradiţiile acestul loc, iar întregul periplu narativ va oscila între ludic, cerebral, elitist şi academic.
    Cercetarea misteriosului manuscris "Hypnerotomachia Poliphili", descris ca o carte ce "răsplăteşte moduri diferite de gândire. Uneori funcţionează răbdarea şi atenţia acordată detaliilor. Însă în alte situaţii e nevoie de instinct şi de inventivitate.", va fi întreruptă, uneori până la confuzie, de descrierea personajelor, a unor întâmplări din viaţa acestora, un fel de "du-te vino" cronologic, care, până la urmă, îşi va dovedi utilitatea în marele întreg, astfel că această cunoaştere aprofundată a caracterelor personajelor şi a relaţiilor care le-au guvernat existenţa, va contribui la înţelegerea pe deplin a acţiunii. Poate ne vom întreba cum un simplu manuscris poate genera atâta vâlvă şi poate determina însăşi crima, dar, trebuie să recunoaştem că omul este capabil de mult rău pentru cauze şi mai greşite de-atât.
    Şi totuşi, în ceea ce mă priveşte, am considerat că acţiunea acestei cărţi reprezintă mai mult un pretext din partea autorilor pentru a lansa multiple disertaţii pe diverse teme, fragmente extraordinar de frumoase,  uneori cinice, despre: fericire - "...niciodată să nu investeşti în ceva atât de mult încât eşecul să te coste fericirea.", sau: " ...oamenii îşi petrec viaţa dorindu-şi lucruri pe care n-ar trebui să şi le dorească. Lumea creează confuzie în sufletele lor luând iubirea şi îndreptând-o spre ţinte nevrednice.(...) Ca să fii fericit nu ai nevoie decât să iubeşti cele vrednice, în cantităţile potrivite. Nu banii. Nu carţile. Oamenii. Adulţii care nu înţeleg asta nu se simt niciodată împliniţi." - despre dragoste, despre medici: "Doctorii sunt ca pariorii; caută mereu combinaţia corectă. Pacienţii sunt ca nişte maşinării cu monede; dacă li se răsucesc braţele suficient de mult timp, s-ar putea ca doctorul să dea peste combinaţia câştigătoare:", despre prietenie: "Un prieten bun sare în ajutorul tău în secunda în care îl rogi - dar un prieten de suflet o face fără a fi rugat.", şi după cum am observat deja, despre timp.
    Această carte cred că reprezintă, în acelaşi timp, şi pragul spre maturizare al autorilor, şi, mai precis, regretul maturizării, odată cu părăsirea vieţii universitare: "Maturitatea reprezintă un gheţar care ţintuieşte tăcut aripile tinereţii. Când se iveşte la orizont, emblema copilăriei îngheaţă brusc, prinzând pe vecie imaginea ultimului gest, în postura pe care o avem atunci când a încremenit totul."
    "Misterul Manuscrisului" este o carte din care cititorul va rămâne cu mai mult decât o lectură plăcută. Este o carte care-ţi va stimula neuronii, fără să te obosească, o carte care-ţi va satisface atât pofta de aventură cât şi pe cea de cercetare, o carte pe care o vei iubi şi vei găsi întotdeauna un motiv s-o reciteşti.

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.