|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Nu suntem decât nişte frunze spulberate de vânt. Zilele ni se scurg cu repeziciune. Nimeni nu ştie cât îi va fi dat să trăiască. Nu stă în puterea ta să decizi cât de mult vei trăi, dar poţi să hotărăşti cât de bine vei trăi. Cred că noţiunea de "bunăstare" a vieţii este strâns legată de moştenirea pe care o laşi pentru cei ce-ţi vor urma calea.(...) Ţelul meu a fost să duc o viaţa care să devină un model pentru cei ce vor veni, să trasez un drum care îi va ajuta pe alţii să înainteze mult mai repede decât ar fi făcut-o dacă ar fi trebuit să parcurgă singuri drumul."
Fie ca eşti sau nu de acord, Jim Rohn reuşeşte să puncteze cele mai importante aspecte din dezvoltarea personală şi să le "îmbrace" şi în tentanta haină a succesului. Sunt sau nu aplicabile, rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să decidă acest lucru. Personal, consider că anumite idei se dovedesc de bun simţ, pe când altele intră în sfera "ficţiunii". Da, este ideal să foloseşti fiecare oportunitate ce ţi se oferă pentru a mai învăţa ceva, să ai foarte clar care sunt obiectivele tale, să-ţi foloseşti optim timpul, să relaţionezi pozitiv cu cei din jur, etc. La polul opus se situează "selecţionarea" oamenilor din jurul tău, sau "vânzarea" imaginii proprii. Ca un punct interesant şi aş spune chiar ca motiv pentru a alege această carte, este partea de final, partea care subliniază că, oricare dintre noi este dator să lase o urmă a existenţei sale în această viaţă.
Concepută ca o povestioară - dialog, cartea în sine nu prezintă absolut nici o valoare literară, pe alocuri căzând chiar în ridicol, dar, mai mult ca sigur, autorul nici nu intenţiona să revoluţioneze literatura. Cred că Jim Rohn şi-a dorit special o carte "uşurică", accesibilă oricărui nivel de intelect, pentru a asigura răspândirea ideilor în care crede cu tărie.
Post new comment