"Sunt expert în pictura lui Caravaggio, dar înainte de asta, sunt un admirator al artei sale. În al treilea rând, sunt poliţist. Poate că acest lucru nu este un titlu de glorie, dar nu prea am cu ce să mă laud. Sunt şi soţ. Şi cam atât. Accentul pe care îl acord detaliilor mă transformă într-un tip meticulos. Conştiincios. Serios. Unii ar spune obsedat. Eu aş spune că sunt pasionat. Cândva eram pasionat. Asta înseamnă că nu mai sunt cum eram odată. Chiar dacă sunt cel mai bun în meseria mea."
Departe de a fi numai o carte despre artă, "Obsesia Caravaggio", va "rezona" cu sufletul "împătimiţilor" de orice natură. Pentru că dincolo de un thriller poliţist ancorat în dedesubturile lumii interlope italiene şi a traficului de obiecte de artă, această carte ne prezintă destinul unui om consumat de preocupările sale. Interesantă mi s-a părut modalitatea folosită de autor pentru a reda acest aspect. Astfel dialogurile şi relaţiile între personaje par lipsite de profunzime, poate tocmai pentru a sublinia statutul special al personajului Daniel Wright, adânc învăluit în propria sa obsesie. Totul pare o scenă de teatru de carton, în care personaje vin şi pleacă, iar singurul care contează rămâne Dan şi Graalul său , "Naşterea Mântuitorului" de Caravaggio.
Mi-a plăcut această carte tocmai pentru că m-a surprins şi m-a convins să mă las purtată într-o lume despre care nu ştiam mare lucru, şi pentru că mi-a demonstrat cum o pasiune se poate transforma pe nebănuite într-o obsesie ce te poate costa mai mult decât merită. Sau poate totuşi... merită? "Oamenilor le este uşor să împărtăşească aceleaşi opinii legate de lucrurile abstracte; lucrurile concrete sunt mai greu de împărtăşit."
recunosc ca nici n-auzisem de
Wed 03/07/12 by roberts - www.fructitza.wordpress.com (not verified)Post new comment