|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
L-aţi uitat pe Thomas Covenant, Necredinciosul, autor de bestseller şi actual lepros, prins în mijlocul evenimentelor din Tărâm? Aşa credeam şi eu... Pentru că un asemenea personaj nu poate fi uitat aşa, cu una cu două. "Războiul Uriaşilor" ne va readuce în atenţie un Thomas Covenant confuz, ce nu poate înţelege de ce Tărâmul continuă să-l atragă, deşi, în opinia lui, nu reprezintă decât un miraj, şi asta : "Pentru că viaţa nu e aşa. Leproşii nu se vindecă. Oamenii lipsiţi de ochi nu încep dintr-odată să vadă. Asemenea lucruri nu se întâmplă. Cumva suntem trădaţi. Propriile... propriile noastre nevoi pentru ceva ce nu avem ne seduc în felul ăsta." Pe lângă el vom descoperi cu surprindere că acest Tărâm reprezintă un loc de refugiu şi pentru Hile Troy. Acesta, născut fără ochi, va ajunge în Tărâm Warmark, conducător de oşti. Cititorul îl va percepe precum opusul lui Thomas Covenant, un soi de revers al medaliei. Şi chiar dacă atenţia noastră va fi împărţită între cei doi, Thomas Covenant va câştiga detaşat. De ce? Păi, să luăm bunăoară atitudinea lui în faţa vieţii: "Ce crezi că e libertatea? Un potenţial nelimitat? Posibilităţi fără restricţii?(...) Libertatea e neputinţa. Când nu eşti capabil de nimic, nimeni nu aşteaptă nimic de la tine. Puterea are propriile ei limite, chiar şi puterea supremă. Numai neputincioşii sunt liberi." Putem noi afirma, dincolo de orice dubiu, că nu are dreptate? Dacă viaţa ne-ar lovi cu putere, ca în cazul eroului nostru, am fi oare mai pozitivi sau mai buni? Am considera oare că merită să te strădui să fi optimist în faţa dezastrului?
Nici în acest volum Thomas Covenant nu va reuşi să-i acorde suficient "credit" Tărâmului, să creadă în el pentru a face diferenţa în faţa distrugerii iminente. Tărâmul nu pierde în faţa Nobilului Foul numai pentru că termenul acordat de acesta nu a fost depăşită încă. Şi totuşi, deşi şi noi aşteptăm parcă mai mult de la Necredincios, trebuie să recunoaştem că, pentru a urni munţii din loc, este nevoie de mult mai mult efort.
De ce să alegi această carte? Pentru că în atitudinea amorţită a lui Covenant vei descoperi letargia întregii societăţi actuale, o letargie călduţă şi confortabilă, în care ne afundăm cu toţii, uitând că există uneori cauze pentru care merită să lupţi. Pe de altă parte Tărâmul, lumea minunată în care-ţi poţi trăi viaţa la maximum în ciuda handicapurilor tale, pare un soi de Utopie, o lume magică, la care categoric visăm. Şi dacă nici asta nu te-a convins, atunci rămâne de adăugat faptul că personajele acestei lumi sunt de excepţie, începând cu oamenii şi terminând cu ranyhyn, semeţii cai liberi, iar faptul că eşti primit în această lume, îl poţi privi ca pe un privilegiu unic. Iar peste toate acestea se aşează cuvintele, ce redau atât descrieri minunate, de vis, sau halucinante, cât şi cinismul omului lovit de o soartă mult prea "glumeaţă": "Deşteptăciunea nu e nici mai mult, nici mai puţin profundă decât pielea.(...) Desigur, se spune că încercările şi greutăţile rafinează spiritul. Dar am auzit (...) că e destul timp pentru rafinarea spiritului atunci când trupul nu mai are de ales."
|
Post new comment