"Îmi aminteam fereastra circulară. Îmi aminteam statuia sfântului de pe mormântul lui. Şi oamenii care cântau...Ce putea să însemne? m-am întrebat. Demonul acesta este, de fapt, un sfânt? Nu, nu. Un înger rău, căzut în iad. Ce anume? Nu ştiu. Sau poate slujea vreun sfânt, îl venera, aşadar...ce? Dar, fără îndoială, erau amintirile unui muritor. Creatura îşi amintea că avusese un trup omenesc; iar amintirile lui îmi fuseseră lăsate mie, iar eu eram probabil singurul care ar fi putut să le analizeze. (...) În mintea mea s-a născut o idee. De fiecare dată, aminteşte-ţi mai mult. Fii diavolul, cunoaşte-l, şi în cele din urmă, vei afla adevărul despre el. Dacă nici adevărul nu te poate ajuta, atunci ce?"
"Lasher", partea a doua din seria "Cronicile Vrăjitoarelor", îţi va purta paşii în lumea magică şi extrem de diferită a clanului Mayfair, şi a "fantomei" lor personale. Natura lui Lasher, "bărbatul" care bântuie vrăjitoarele Mayfair de secole, continuă să fie ambiguă, lucru care stimulează imaginaţia cititorului, antrenându-l în acelaşi timp într-un joc al supoziţiilor extrem de incitant. Cititorul va descoperi fascinat şi oripilat în acelaşi timp relaţia dintre Lasher întrupat şi Rowan Mayfair, amantă - mamă şi amant - fiu, aspecte redate cu o completă dezinhibare, iar aspectul iubire - ură conturează şi mai adânc starea de tensiune pe care o transmite acest aspect al poveştii. Abuz, plăcere, durere, tandreţe, toate se contopesc ca într-un vis ciudat pe care nu-l poţi defini drept coşmar sau plăcut. În această parte "exoticul" Julien Mayfair face un pas înainte în lumina reflectoarelor, iar intervenţia lui de dincolo de lumea reală va avea un rol decisiv în întreaga desfăşurare a evenimentelor. În acelaşi timp detaşarea obiectivă a grupului Talamasca se converteşte într-o implicare în scopuri oculte, iar cititorul va fi purtat şi într-o călătorie în lumea credinţelor vechi scoţiene, unde catolicismul fervent se îmbină cu rezonanţele păgâne.
În concluzie, farmecul incontestabil al acestui volum nu poate fi pus la îndoială, însă cititorul va fi forţat să treacă peste prejudecăţi şi să privească cu detaşare, dacă nu să înţeleagă, natura relaţiilor familiei Mayfair, care, "îndulcit" spus, vor trece peste canoanele moralităţii şi a legilor societăţii. Pentru că, în definitiv, nici nu vorbim despre o familie obişnuită, aşa că de ce i s-ar aplica aceleaşi reguli?
Post new comment