"Vorbeşte cu Dumnezeu.(...) Indiferent cum te simţi, indiferent cu ce te confrunţi, indiferent dacă se întâmplă ceva care te răneşte, te dezamăgeşte sau te nedumereşte. (...) Vorbeşte cu el. Înţelege că, indiferent dacă lucrurile merg bine pe lumea asta sau merg rău, indiferent dacă se petrec cu uşurinţă sau cu dificultate, asta nu înseamnă că el nu este aici.(...) Poţi să începi acum, cu sau fără cuvinte, apoi să continui mereu, să nu laşi niciodată nimic să se amestece în discuţia dintre tine şi Dumnezeu."
Acest al doilea volum din "Cântecele Serafimului" va readuce în viaţa noastră frumuseţea unei cărţi desăvârşit scrise. Dincolo de povestea în sine, "Dragostea şi Răul" va încerca să explice aceste două concepte atât din perspectiva umană cât şi din perspectiva "îngerească". Este foarte interesantă înlocuirea eternului "bine" cu "dragostea", pentru că, într-adevăr, mesajul transmis de această carte te va face să înţelegi importanţa "Dragostei", nu neapărat cea obişnuită, terestră, ci dragostea ce guvernează întregul univers, şi se substituie harului, cunoaşterii şi binelui.
Toby O'Dare îşi continuă drumul spre ispăşire, fiind mai "uman" ca-n volumul anterior şi resimţind frustrarea şi greutatea propriei "cruci". Şi totuşi este un drum pe care l-a ales pentru a-şi recâştiga familia: "Faptele extraordinare cer îndreptări extraordinare. Conştiinţa le poate pretinde oamenilor lucruri pe care Creatorul nu le pretinde şi pe care îngerii nu le propun, pentru că nu au nevoie. Conştiinţa face parte din fiinţa umană." Încă adaptându-se la faptul că nu numai ştie că există îngeri, dar acum îi şi vede şi chiar comunică cu ei, Toby va cunoaşte fascinaţia lui Malchiah faţă de afecţiunea umană, din această interacţiune rezultând rânduri de o frumuseţe...."serafică": "Fiecare înger este el însuşi complet. Bărbaţii şi femeile de pe pământ nu sunt niciodată compleţi, dar când reuşesc să se întregească prin iubire, atunci capătă dimensiuni cereşti. (...) În dragostea voastră unul pentru celălalt am simţit atingerea cerului." Aceeaşi idee o vom regăsi şi în citatul din Luciano de Crescenzo: "Suntem, fiecare dintre noi, îngeri cu o singură aripă, şi putem zbura numai îmbrăţişându-ne unul cu altul."
Vom călători şi de această dată în istorie, în vremea Renaşterii, pentru a înţelege că Răul a existat, există şi va exista întotdeauna, pentru a înţelege că ispita răului apare pe neaşteptate şi oricine poate fi tentat, şi, pentru a înţelege, încă o dată, că dragostea lui Dumnezeu pentru creaţiile lui va învinge.
Este o singură frază ce-ţi poate justifica şi defini întreaga lectură: "Există milă.(...) Şi există dreptate, şi există cineva care este martor la toate. Şi, mai presus de orice, există dragoste." Şi totuşi nu cred că avem nevoie de prea multe argumente pentru a citi această carte. Măiestria lui Anne Rice va ridica lectura la un alt nivel şi nu pot spune decât că, în final, vei avea şi tu nevoie de un răgaz...de "dialog".
Post new comment