"Ne aflăm într-un nou Ev Întunecat.
Cu secole în urmă, Europa se zbătea în tenebrele propriei nenorociri - populaţia înfrigurată, înfometată, cufundată în păcat şi deznădejde. Omenirea era ca o pădure mult prea deasă, sufocată de uscături, aşteptând trăsnetul trimis de Dumnezeu - scânteia care să aprindă în fine focul ce va să pustiască pământul şi să cureţe uscăturile, astfel ca lumina să poată ajunge din nou la rădăcinile sănătoase.
Trierea este ordinea firească dictată de divinitate.
Întrebaţi-vă ce a venit după Moartea Neagră.
Cu toţii ştim răspunsul.
Renaşterea.
Aşa a fost dintotdeauna. Moartea e urmată de naştere.
Pentru a ajunge în paradis, omul trebuie să treacă prin infern."
Florenţa, Veneţia şi, în cele din urmă, Istambul, vor reprezenta scena de desfăşurare a explozivei aventuri din romanul "Inferno". Suprapopularea planetei şi împuţinarea resurselor sunt probleme reale şi îngrijorătoare cu care se confruntă omenirea. Dan Brown va crea şi de această dată o ficţiune ancorată în realitate, o poveste unde, de multe ori, "adevărul" pare să preia conducerea, iar cel puţin "posibilul" pândeşte dincolo de fiecare complicare a situaţiei descrise. Tot profesorul Robert Langdon va călăuzi paşii cititorului prin actualul infern dantesc, iar întâmplările sunt parcă şi mai tumultuoase decât în aventurile anterioare ale lui Langdon.
Am iubit "Inferno" pentru că nici de această dată autorul nu se sfieşte să pună punctul pe "i" şi să dezbată lucruri incomode, care stârnesc controverse multiple, şi asta deoarece: "Cele mai întunecate cotloane ale iadului sunt rezervate pentru cei care îşi păstrează neutralitatea în vremuri de criză morală."
Post new comment