|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Una din rarele bucurii de care are parte un principe este dragostea nefăţărită a supuşilor săi. Istoria cunoaşte puţini dintre aceştia, căci cel ce stăpâneşte într-o mână ţine sceptrul, în cealaltă cnutul.(...) Alexandru Ioan Cuza făcea parte dintre cei puţini. Nu o dată avusese ocaziunea să constate dragostea pe care i-o dăruia poporul său: plugari, târgoveţi, o parte din boierimea ţării - luminaţii - îi închinau cele mai nobile simţăminte, Alexandru Ioan era steaua lor, norocul unui popor urgisit, depozitar de idealuri şi nădejdi, părinte şi cârmuitor blând. Cuza nu urcase treptele tronului retezând capete, nu-l păstra cu flinta, barca lui nu plutise niciodată pe o mare de sânge şi lacrimi. De aceea nici nu simţea teama."
Puţini autori reuşesc să schimbe registrul şi să adapteze limbajul, şi naraţiunea în sine, epocii în care se petrece acţiunea. Iată că Rodica Ojog Braşoveanu nu va avea nevoie decât de câteva pagini pentru a te fermeca şi a te prinde în această aventură a protipendadei bucureştene din timpul domniei lui Cuza. Vei petrece timpul atât în casele boierilor de partea lui Vodă, cât şi în cele ale "ţesătorilor" de intrigi şi vei savura cu aceeaşi voluptate descrierile decorurilor, caracterizările personajelor, simţind şi văzând cu proprii ochi fastul epocii.
Pornind de la un complot menit să-l ucidă pe Cuza şi să-l înscăuneze pe prinţul Sutzu, autoarea creează o frescă memorabilă a Bucureştilor de altădată, redată cu umorul caracteristic şi cu ironia fină, rezervată cu precădere parveniţilor cu ifose nobiliare. În treaga aventură este străbătută şi susţinută de Barbu Cantuniari, cel ce se ocupă de siguranţa domnitorului, dar şi de alte personaje care vor învolbura imaginaţia cititorului ca Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, însuşi Alexandru Ioan Cuza - căruia i se dezvăluie, dincolo de aura de mare domnitor, latura omenească şi slăbiciunile - Elena Doamna, Lelia de Gunsbourg.
"A înflorit liliacul" îţi va oferi o pagină de istorie romanţată a epocii lui Alexandru Ioan Cuza şi va dovedi, dacă mai era nevoie, virtuozitatea scriitoricească a Rodicăi Ojog Braşoveanu.
Post new comment