"Max se uita fix la tigru. Era acolo, cocoţat pe dulapul lui, cu ochii strălucind de o sclipire sinistră atunci când farurile unei maşini care trecea pe stradă iluminau interiorul prăvăliei. Între cei doi, între băiat şi fiară, era tejgheaua, iar pe tejghea era ziarul. Ziarul la care Max nu putea ajunge, fiindcă era paralizat de frică, o teamă copleşitoare cum nu mai simţise niciodată mai înainte. Era o frică umilitoare în care se furişa o revoltă reprimată. De ce îi trebuise neapărat ziarul tatălui său? "
    Lăsând în urmă polemica internaţională din jurul cărţilor "Viaţa lui Pi" a scriitorului canadian Martel şi "Max şi felinele" a lui Scliar, polemică menită să justifice sau nu acuzaţia de plagiat a canadianului, scurtul roman "Max şi felinele" te convinge, prin simpla lui parcurgere, de calităţile literare ale autorului brazilian şi te introduce într-un spaţiu extrem de bine surprins şi convingător.
    Un tânăr berlinez, dintr-o familie de negustori, încearcă să-şi găsească locul într-o lume marcată de război şi de ascensiune nazistă. În drumul său spre statutul de adult, Max Schmidt descoperă dragostea, ideologii de urmat, dar, mai ales, descoperă adâncirea frământărilor sale interioare. Conjuncturi nefavorabile vor determina fuga acestuia în Brazilia. Felinele din viaţa lui Max reprezintă de fapt bagajul angoasant ce-i împiedică devenirea şi îi zădărniceşte obţinerea echilibrului interior. Dacă Max va face pace cu felinele lui, îi rămâne cititorului să descopere în această scriere proaspătă şi captivantă, despre cum obsesia şi voluptatea de a te lăsa pradă frământărilor îţi poate otrăvi existenţa.

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.