Încă de la primele pagini eşti copleşit de sentimentul "de acasă". Ca şi volumul anterior, cartea continuă să te fascineze, atât prin felul în care este scrisă, cât şi prin subiect. Continuă călătoria iniţiatică a lui Fitz Chivalry, iar acum urmărim cu interes cum va reuşi să jongleze între a stăpâni Meşteşugul, dar şi Harul. Astfel legătura cu prinţul Verity, unchiul său, se adânceşte, devenind mai mult omul lui decât al regelui, mai ales că aşa poate experimenta şi desăvârşi Meşteşugul.
     La celălalt capăt se află puiul de lup, legătură stabilită prin Har, o legătură care-i oferă lui Fitz posibilitatea unei lumi ispititoare: "Puiul îmi oferea o lume în lumina lunii, în alb şi negru, simplă, desăvârşită, numai pentru mâncat şi odihnit." Fitz află că în măsura în care a fost urât de-a lungul anilor a fost şi protejat de către mulţi, deşi singura care o face în mod dezinteresat este mama lui vitregă, Patience. În continuare ciuleşte bine urechile, lucru care se dovedeşte foarte util la o curte regală, este atent la toate intrigile şi descoperă cu plăcere, alături de noi evident, faptul că bufonul este mai profund decât în aparenţă, acesta fiind un observator fin al întregii situaţii de la curte şi investindu-l pe Fitz cu o misiune mai mult decît înălţătoare.
     Sideraţi vom citi monologul bufonului despre locul fiecăruia în marea schemă a universului, pentru că "La ce-i bună viaţa, dacă o trăieşti ca şi cum n-ar avea nici o importanţă...", şi-i înţelegem rolul de filozof al curţii, nu doar de divertisment. În rest eroul nostru se confruntă cu fiorii dragostei, cu datoria faţă de rege, cu ... viaţa de zi cu zi. Cartea aceasta rămâne pentru mine o surpriză extraordinară, aproape un univers alternativ în care te poţi pierde şi o lectură din care, cu siguranţă, înveţi ceva.

Din aceeaşi serie:

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.