|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Un prost se străduia-n zadar
să-nveţe carte un măgar.
Un om îi spuse: La ce bun?
Vei fi luat drept un nebun!
Cum vita să vorbească n-o poţi face,
tu de la ea învaţă cum se tace.
.............................................
De vrei să dai răspuns pe negândite
nu vei gasi cuvinte potrivite.
Vorbeşte ca un înţelept dibaci
ori vitelor te-asemuie şi taci!"(Saadi)
Înainte de toate, tu, cititorule, trebuie să te pleci cu smerenie în faţa sublimei strădanii a umilului traducător, acel literat ce trudeşte asupra tâlcului cuvintelor şi care adesea este uitat în laudele aduse unei carţi de succes. Aici şi acum este momentul să ne plecăm în faţa artei lui Otto Starck, fără de care n-am fi putut "gusta" cu aşa nesaţ din "Poemele persane".
"Cântecul se înalţă de peste tot
Şi din toate...
Devenim uriaşi
Cu ochi de stele
Sau noapte,
Îmbrăcaţi în lauri
Sau alte haine
Aduse de eternitate."
(Fragment din "Cântecul")
Emoţie, culoare, cântec, oniric şi peste toate se ridică stăpân absolut cuvântul. Cuvântul care este stors, îmbinat, îmbrăţişat, iubit şi folosit cum nu se poate mai plastic în aceste "Poezii pe ape".
Cititorul, chiar dacă nu se opreşte prea des la acest gen literar, va fi iremediabil vrăjit de muzica autentică a cuvintelor, a asocierilor surprinzătoare şi a frânturilor de vis şi viaţă închise adânc în sufletul autoarei şi care erup vulcanic în versuri de o frumuseţe nepământeană. Citind, te laşi purtat pe ape, te laşi legănat pe "degete prelungi, cântătoare" şi te îmbeţi în aroma şi culoarea unui limbaj artistic de excepţie.
Pentru cei ce vor să guste, să simtă, să trăiască, să vibreze cântec, "Poezii pe ape" reprezintă alegerea firească şi salutară.
