"Arta ţine de vedere, nu? Ei bine, ghiciţi? Nu este aşa, nu în totalitate. Arta ţine şi de simţul tactil, şi de cel olfactiv... şi, în mod categoric, de senzaţii. Însă, în cea mai mare măsură, este vorba despre eliberare. Este vorba să luaţi tot ceea ce credeaţi că este adevărat şi să aruncaţi pe fereastră. Este vorba să îmbrăţişaţi imprevizibilul vieţii, să renunţaţi la limitări şi s-o porniţi de la început."
Şi iată că răbdarea fanilor acestei serii va fi răsplătită cu un volum parcă şi mai electrizant şi mai "spumos" ca anterioarele. Cititorul, ca şi până acum, va continua să lanseze supoziţii în legătură cu identitatea lui A., iar răsturnările de situaţie cu siguranţă vor fi pe gustul tuturor. Şi, după cum se va vedea, seria ajunsă în acest punct se "încheagă" frumos, satisfăcător, şi, deşi o mică "fereastră" rămâne deschisă, cine doreşte să abordeze un alt subiect şi să nu continue seria se va putea declara mulţumit. Trăgând linie şi judecând acum întreaga experienţă, pot spune că "Micuţele Mincinoase" se citeşte cu plăcere, ritmul impus fiind extrem de alert, personajele bine realizate, iar acţiunea "te prinde" din start. Şi dacă unul din punctele atinse în acest volum îl reprezintă imposibilitatea de a te întoarce în trecut pentru a schimba cursul evenimentelor, pornind de la aceeaşi idee eu n-aş schimba nimic la această serie şi o recomand tuturor celor atraşi de lumea "glamour" şi de problemele unor adolescente ... nu prea cuminţi. Totuşi nu pot să nu penalizez obsesia de a "înseria" obsesiv un subiect până la suprasaturaţie şi până la expoatarea maximă a lui. Patru volume ... ok, să continue până la opt ... prea mult deja!
Post new comment