|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Aceste obiecte erau singurele lucruri care aparţineau trecutului meu, cu excepţia câtorva amintiri - senzaţii, de fapt - cu o mamă care îmi pieptăna buclele umede, sau mirosul parfumului ei când mă legăna în pat. Citisem odată despre persoane cu membre amputate, şi despre cum aveau ei durere acolo unde fuseseră cândva picioarele sau braţele lor. Erau numite membre-fantomă. Mereu crezusem că acesta era cel mai bun mod de a descrie sentimentele în legătură cu mama mea. Acum, ea nu mai era decât un dor pentru ceva ce avusesem odată, dar pierdut acum."
Cum ar fi să cunoşti lumea numai prin prisma altora? Cât de nedreaptă ţi s-ar părea existenţa dacă singurul tău scop în viaţă ar fi producerea de urmaşi? Fără vise, fără ambiţii personale, fără nimic din ce-şi doreşte un om obişnuit... Bun venit în lumea lui Eve, una din "animalele de prăsilă" ale regimului totalitar al Noii Americi. Şi nu orice fel de "procreatoare", ci cea mai preţioasă, cea menită să ofere urmaşi marelui conducător. Participă la fuga spre o iluzorie fericire şi libertate a unei fiinţe ce a trăit închisă şi a fost îndoctrinată an după an. Priveşte lumea prin ochii ei, aleargă hăituit de soldaţii regimului lângă ea, suferă de epuizare, frustrare şi neputinţă cu ea într-o realitate, pe care, cu siguranţă, din confortul vieţii tale ţi-e greu s-o înţelegi. Descoperă primul fior al dragostei alături de Eve şi plânge alături de ea atunci când totul pare pierdut: "La şcoală şi în afara şcolii am crezut că dragostea era o povară - ceva ce putea fi folosit împotriva ta. Am început să plâng, ştiind într-un final adevărul: dragostea era singurul adversar al morţii, singurul lucru îndeajuns de puternic să se lupte cu prinsoarea disperată a acesteia."
Alege "Eve" şi bucură-te de lectura ei, pentru că dincolo de poveste, această carte este emoţie pură, pentru că nu o vei citi ci o vei trăi alături de personajele ei, iar finalul lecturii va suscita întrebarea firească: Ce am face noi în asemenea condiţii? Şi asta deoarece: "Timpul în sine este neutru(...) şi va trebui să regretăm pe parcursul acestei generaţii nu doar cuvintele pline de ură şi acţiunile oamenilor răi, ci şi tăcerea înfricoşătoare a oamenilor buni."
|
Post new comment