Pentru cei familiarizaţi cu stilul literar al autoarei Richelle Mead nu mai este nevoie de nici o invitaţie pentru a pătrunde în lumea extraordinară concepută de ea. Trebuie să recunoaştem că odată ce-ai citit ceva scris de ea vei fi iremediabil fermecat. Pentru cei care încă n-au gustat savoarea cărţilor scrise de Richelle Mead (seria "Academia Vampirilor", şi volumele anterioare din seria "Georgina Kincaid") lansez invitaţia la lectură şi sigur nimeni nu va fi dezamăgit.
"Vise de sucub" continuă aventurile Georginei Kincaid, iar cu fiecare volum din această serie empatizăm din ce în ce mai mult cu personajele deja cunoscute. Axat în principal pe bogata viaţă interioară a frumosului sucub, acest volum nu este lipsit nici de dinamismul scenelor cu care ne-am obişnuit din cărţile anterioare, pigmentate de asemenea cu nelipsitele scene "fierbinţi". O vom regăsi pe Georgina ceva mai melancolică şi mai "umană" parcă, şi, fără a povesti despre ce este vorba, pot spune că loviturile sufleteşti pe care le va primi în această carte îl vor lăsa şi pe cititor fără suflu. Pe alocuri vom călători în timp, în trecutul eroinei, astfel încât vom reuşi s-o cunoaştem şi mai bine, şi, poate, s-o şi înţelegem. În definitiv toată existenţa ei "sucubică" a luat naştere în urma unei greşeli umane prost gestionată. Vom descoperi cu stupoare că alegerile greşite nu sunt o caracteristică numai umană, lucru care nu ne va face să ne simţim mai bine şi vom subscrie frământărilor Georginei: "Mai e vreo speranţă?(...) Dacă până şi îngerii cad, noi ceilalţi ce şansă mai avem? - Nu avem.(...) Trebuie să ne descurcăm cum putem. Şi trebuie să alegem ce credem noi că e mai bine pentru propria noastră supravieţuire."
Şi chiar dacă din întregul iureş de întâmplări redate în acest volum concluzia va fi că dragostea nu învinge întotdeauna, către final o umbră de speranţă îi va sădi cititorului în suflet senzaţia că, poate într-un volum viitor, lucruri bune i se vor întâmpla şi sucubului nostru preferat.
Post new comment