|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Aş vrea să-ţi pot scrie o melodie atât de curată
Încât de nebunie, dragă doamnă, să fii salvată
Liniştită, răcorită şi încetând durerea toată
A zadarnicei şi inutilei tale cunoaşteri..."
(Bob Dylan)
Am certitudinea că cei ce iubesc scrierile lui Stephen King nu aveau cum să ocolească volumul de faţă, sau ecranizarea cărţii. Şi totuşi s-a spus totul despre "Carrie"? Cred că subiectul în sine este la fel de actual ca şi în momentul publicării pentru prima dată a cărţii. Reprezintă o frescă a societăţii, o redare la "cald" a marginalizării unor indivizi şi o rezolvare "explozivă" a acestui tratament inuman.
Lumea este plină de..."Carrie"; în şcoli, în licee, în universităţi, sau la locurile de muncă, iar societatea se poate categoric împărţi între creatorii de "Carrie" şi aceştia... Lectura acestei cărţi ar trebui să-i declanşeze cititorului acel examen de conştiinţă pe care, dacă l-am folosi mai des, am putea deveni mai buni. Să dăm cărţile pe faţă: câţi dintre noi nu au luat în râs vreun coleg mai..."altfel"? S-a oprit careva să se gândească la consecinţe? Dacă omul chiar ar putea să-şi transforme energia negativă în "argumente explozive"? Probabil în acel moment ne-am respecta mai mult unii pe ceilalţi.
Şi dacă lectura nu-i va ridica cititorului nici o problemă morală, autorul transmite "un mesaj în sticlă" extrem de concis: "Ridică-ţi covorul subconştientului şi strecoară dedesubt tot gunoiul. Pa."
|
|
|
|
|
|
Post new comment