"Noi, rătăcitorii, mereu în căutarea drumului cel mai singuratic, nu începem niciodată o zi acolo unde s-a terminat cea dinainte; şi niciodată răsăritul nu ne găseşte unde ne-a lăsat apusul soarelui.
    Chiar când pământul doarme noi călătorim,
    Fiindcă suntem seminţele  unei plante îndârjite şi stă în maturitatea şi bogăţia inimii noastre să fim daţi şi răspândiţi în vânt."
    Este incredibil gradul de frumuseţe şi înţelepciune ce poate răzbate dintr-un eseu-poem de dimensiuni reduse. Este ca şi cum dintr-o cantitate impresionantă de informaţie s-ar fi extras numai esenţa, o esenţă ce depăşeşte orice prin valoarea sa. Cu farmecul incontestabil al poemelor persane, prin discursul înţeleptului Almustafa, "Profetul" îţi va prezenta pilde despre tot ce "învolburează" dintotdeauna sufletul uman: iubirea, relaţiile, traiul de zi cu zi, timpul, răul, frumuseţea, moartea. Cine este acest înţelept? Cu siguranţă, pentru fiecare cititor în parte, Almustafa va reprezenta altceva. Însă mesajul va rămâne acelaşi: un apel către puritate, adevăr, iubire necondiţionată, bunătate. Pentru conceptul de bine suprem. Şi toate acestea îţi vor fi transmise ţinând cont de ascunsa măreţie umană: "Voi nu puteţi fi nişte prizonieri ai corpului vostru, nici înlănţuiţii caselor sau ai ogoarelor;/ Ceea ce sunteţi cu adevărat, locuieşte mai presus decât munţii şi împreună cu vântul zboară sub cer."

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.