"De regulă, Alec nu era genul care să se trezească în zorii zilei. Acasă, ţinea trase draperiile groase. Dacă lumina dimineţii nu avea cum să-i invadeze camera, atunci putea să doarmă bucuros toată ziua. Dacă razele soarelui îi atingeau însă faţa, atunci se trezea imediat şi nu mai avea nici un rost să încerce să se culce la loc.
    În clipa în care văzuse camera pe care o primise la conacul Finchley, ştiuse că avea să se trezească în zori."
    O petrecere privată organizată de Carolyn, marchiza de Finchley, la conacul ei, pentru a-i prezenta fratelui ei, Hugh Dunne, toate domnişoarele de măritat din zonă, se transformă într-un iureş de emoţii, trăiri, frivolităţi, oferindu-ţi o frescă a societăţii privilegiate, a celor ce, având toate mijloacele necesare existenţei mai mult decât asigurate, nu au altă preocupare decât să-şi unească averile cu tilurile nobiliare, prin căsătorii bine chibzuite.
    Iată însă că, printre bârfe, jocuri de societate, să le spunem oarecum...naive, fiorii iubirii adevărate încep să se arate, iar personajele vor fi atinse de săgeata necruţătoare a lui Cupidon. Şi, pentru că de multe ori "nu vezi pădurea de copaci", Hugh îşi va găsi aleasa, mai bine decât spera, întregul volum fiind o simfonie a binelui şi a sfârşiturilor fericite, numai potrivit cititorului care poate nu a avut o zi aşa de grozavă şi-şi doreşte o evadare binemeritată.


   

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.