|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"-La cine să mă rog, zise el, cine spune că există cineva acolo, afară, cine spune că universul e altceva decât o mare flaşnetă?
-Poate nu e nevoie să te rogi cuiva anume. Maicile din pustie spuneau în vechime că Dumnezeu n-are formă, culoare sau conţinut. Poate că rugăciunea nu înseamnă neapărat să te rogi cuiva. Poate e o metodă activă de a renunţa, de a lăsa lucrurile să curgă. Poate că de asta ai nevoie: să laşi lucrurile să curgă fără să te scufinzi."
Pătrunzând în lumea lui Peter Hoeg îţi vei da seama că nimic nu este ceea ce pare a fi. "Fata tăcută", aparent o aventură a clovnului urmărit de autorităţi, Kasper Krone, ce porneşte în căutarea Klarei Maria, fata tăcută, răpită împreună cu alţi copii cu puteri supranaturale, se va dovedi un pretext pentru a transmite mesaje mult mai profunde. Astfel, în spatele cuvintelor, vei putea descifra mai mult decât îţi va oferi simpla lectură. Însăşi alegerea personajului central, Kasper, clovnul - muzician, ce percepe lumea din jur prin tonalităţi muzicale, are o semnificaţie aparte, meseria acestuia făcând legătura cu lumea copilăriei, inducând teama, referindu-ne aici la fobia "clovnului", sau demonstrând că întreaga lume concepută de Hoeg, acest vis suprarealist, este ca o arenă de circ unde numai umorul şi autoironia unui clovn pot duce lucrurile la bun sfârşit.
Dincolo de umorul disertaţiilor, de erudiţia şi de încărcătura impresionantă de trimiteri culturale în diverse domenii, conducând detaşat filosofia şi muzica, punctând pe stilul inconfundabil de viaţă şi civilizaţie nordică, vei descoperi în "Fata tăcută" o carte ce te va determina spre introspecţie, spre analiza lumii ce te înconjoară, dar care îţi va oferi în egală măsură şi o lectură de excepţie.
Post new comment