"Cînd e cel mai bine, viaţa e inimaginabil de simplă şi bună... Aşa cum ar trebui să fie. (...)
    Cazul mă înfricoşa şi cu siguranţă nu fiindcă aş fi crezut în vampiri.
    Credeam, însă, în lucrurile ciudate şi oribile pe care oamenii sînt uneori în stare să şi le facă unii altora: muşcături sălbatice, spînzurări sadice, drenarea corpurilor de sînge, atacuri cu tigri. Pentru început, nu puteam să-mi imaginez cam cum ar trebui să fie ucigaşii."
         
    Dacă credeai că "Violetele sînt albastre" este numai continuarea thrillerului "Trandafirii sînt roşii" atunci te aşteaptă o surpriză de proporţii, pentru că, aşa cum însuşi autorul afirmă, "Nici un lucru nu începe vreodată de acolo de unde credem noi." Povestea "Creierului" (numit aici, probabil datorită traducerii, "Geniul") continuă într-adevăr, iar între acesta şi detectivul Cross interacţiunea devine un fel de joacă "de-a şoarecele şi pisica". Şi totuşi aspectul cel mai important al cărţii este reprezentat de un nou caz, mai sângeros decât te-ai fi putut aştepta, cu personaje diabolice şi carismatice "în acelaşi ambalaj", cu pagini care-ţi ridică tensiunea la maxim, cu răsturnări de situaţie pe cât de neaşteptate, pe atât de incitante.
    Este surprinzător cum James Patterson nu are nici o "scăpare" în întregul uragan de evenimente şi cum reuşeşte, ca întotdeauna, să te ţintuiască pe loc, nedându-ţi nici o şansă de a lăsa lectura. Pentru că, odată ce ai deschis cartea, eşti "pierdut", incapabil să mai funcţionezi până nu afli deznodământul. Astfel nu greşim cu nimic dacă afirmăm că James Patterson este şi va rămâne un maestru în conceperea unor thrillere spectaculoase, incisive şi fermecătoare.

Din aceeaşi serie:

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.