"Cum e făcută lumea. Adevărul care te înconjoară, limpede ca lumina zilei. Noaptea e întunecoasă şi plină de spaime, ziua strălucitoare şi frumoasă şi plină de speranţă. Una este neagră. Cealaltă albă. Există gheaţă şi există foc. Ură şi iubire. Amar şi dulce. Bărbat şi femeie. Durere şi încântare. Iarnă şi vară. Rău şi bine. (...) Moarte şi viaţă. Peste tot, contrarii. Peste tot, lupta."
Aflată sub dominaţia expresiei "Valar morghulis" ("Orice om trebuie să moară"), ce se repetă obsesiv de-a lungul celor trei volume, "Iureşul Săbiilor" va reprezenta pentru cititor ceea ce aş putea numi o "dulce nebunie". Evenimentele se desfăşoară cu o repeziciune nemaipomenită, iar întreaga acţiune "musteşte" de sânge. Cititorul va fi atât de prins în acest "iureş" încât, în ciuda dimensiunii acestei a treia părţi a seriei "Cântec de Gheaţă şi Foc", va devora efectiv măiestria autorului. Pentru că, din secunda în care ai început lectura, vei parcurge cu aviditate fiecare pagină, disperat în a "vedea" ce se mai întâmplă.
Vom asista la "politica de alcov", unde alianţe se sudează şi se destramă în funcţie de căsătoriile încheiate, multe dintre ele aberante, iar cei ce visează la cavalerism, romantism, "domniţe la ananghie" salvate, şi la "au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi", îşi vor schimba această impresie, deşi cartea nu este întrutotul o declaraţie a sfârşitului "cavalerismului". Mai degrabă este o redare fără "înflorituri" a unui timp în care viaţa omului nu prea avea valoare, şi, în "iureşul săbiilor" nu era vreme de "romantisme".
Vom vedea cum poţi fi de neînfrânt pe câmpul de luptă şi să pierzi în faţa uneltirilor de curte. Vom cunoaşte mai bine "ceata" sălbaticilor de dincolo de Zid şi vom "trăi" o vreme în mijlocul lor, înţelegând că nu ei reprezintă adevărata ameninţare. Şi pentru că..."valar morghulis", vom pierde multe dintre personajele noastre preferate, astfel că "iarna" va veni într-adevăr, dar în sufletul cititorului deocamdată. Şi totuşi, vom asista la ridicarea şi la evoluţia altor personaje, descoperind în această epopee noi puncte de interes.
"Iureşul Săbiilor" trebuie citită nu pentru că a câştigat premii, sau pentru că este "la modă" autorul. Trebuie citită pentru a vedea ce înseamnă o carte bună, o carte fără cusur, o carte ce poate combina acţiunea cu un val imens de personaje, nici unul din cele două aspecte nefiind neglijat, o carte pe care o vei iubi şi o vei "afişa" cu mândrie atât pe raftul bibliotecii personale, cât şi în "raftul" sufletului tău.
Post new comment