"Cu fiecare zi ce trece, disperarea şi blestemul se înmulţesc în casa aceasta. Nu mai e posibil să lustruim mobila, să ştergem pereţii. Acum trebuie să lăsăm ca plantele agăţătoare să stăpânească, să urce pe picioarele noastre, să se adape din sângele nostru şi inimile noastre. Vom avea, astfel, părul din frunze, mâini şi picioare din copaci. Trebuie să renunţăm, Ines, trebuie să renunţăm. Nu lupta, nici nu plânge. Doar mai târziu vom deveni păşune pentru animale şi vom putea înflori pe marginea drumurilor, dacă vreuna dintre noi va avea acest drept. Poate vom fi flori ofilite, uscate şi dezgolite."
O aprigă poveste plasată în lumea "cowboy-lor" sud-americani, unde lupta pentru pământuri şi pentru capturarea hergheliilor de cai sălbatici se desfăşoară cu o patimă la fel de sălbatică şi nestăvilită ca decorul. În mijlocul acestei lumi, autorul plasează ferma Puchinana, un exemplu atipic de matriarhat în mijlocul ţinutului dominat de bărbaţi. Cele trei femei, mama Gabriela şi cele două fiice, Bernarda şi Ines, se vor integra în această lume fiecare în stilul propriu: mama prin negare, visare, rugăciune, Ines prin promiscuitate şi Bernarda printr-o forţă sălbatică, toate acestea pentru a păstra ferma şi pământurile sub controlul lor. Evident Bernarda este "mâna forte" a locului în care bărbaţii nu trăiesc decât în amintire sau sunt folosiţi, fără a li se acorda putere absolută.
"Povestea Bernardei Soledade" te va surprinde în primul rând prin subiect, pentru ca mai apoi să te captiveze prin stilul dinamic şi tulburător de redare a evenimentelor, în care parcă şi natura va fi printre interpreţii principali. O frumoasă poveste despre pasiunea ce întunecă minţile oamenilor, indiferent că este vorba despre o iubire apusă, iubirea de pământ, sau iubirea de putere, această carte va pătrunde în sufletul cititorului oferindu-i lectura perfectă.
Post new comment