"Lincoln Rhyme împărţea oamenii în două categorii: cei care călătoreau şi cei care ajungeau. Unora le plăcea mai mult drumul decât destinaţia. El însuşi era o persoană care ajungea, judecând după natura lui - scopul lui în viaţă era să găsească răspunsuri la întrebări legate de ştiinţă şi de multe ori îi plăceau mai mult soluţiile decât metodele folosite ca să se ajungă la ele."
Iubitorii thriller-ului psihologic trebuie să descopere scrierile lui Jeffery Deaver. Dacă aparent intriga pare să se desfăşoare în mod tradiţional, valul de schimbări de situaţie, ce apare tocmai când mintea cititorului se relaxa în vederea deznodământului, va reprezenta cu adevărat o "figură de stil" aparte. Însăşi alegerea personajului, criminalistul paraplegic, pare extrem de riscantă, dar va transforma întreaga intreaga investigaţie într-o experienţă multisenzorială, Rhyme având nevoie de o analiză atipică a scenei crimei, descrisă cu atâta acurateţe, încât şi cititorul va filtra toate informaţiile prin intermediul propriilor senzaţii.
Din povestea unei crime, urmată de două răpiri cu autor cunoscut deja, Jeffery Deaver va împleti multiple alte fire astfel încât romanul va deveni o aventură amplă, populată de personaje puternice, care de multe ori ascund în spatele aparenţelor mai decât putem vedea la început.
Cu o structură perfect concepută, fără nici o scăpare în întreaga poveste, cu dialoguri bine plasate în naraţiune, "Scaunul gol" va reprezenta un exemplu de carte desăvârşită a genului. Dacă la toate aceste plusuri mai adăugăm şi fina analiză psihologică a personajelor şi mai ales mesajul că în spatele "zidurilor" oricărei persoane putem descoperi ceva diametral opus aparenţelor, "Scaunul gol" îşi va ocupă binemeritatul loc de frunte în galeria cărţilor bune, a "filmelor" pe hârtie.
Post new comment