"Eu am fost optimist, dar pe măsură ce a trecut timpul şi am cunoscut tot mai îndeaproape prostia omenească... Eu încă sper, dar numai din obişnuinţă; în realitate, inima mea a acceptat faptul că numai câţiva oameni pot fi salvaţi. Umanitatea în întregul ei e hotărâtă să se distrugă. Şi aceştia sunt oamenii... dacă le spui cum pot fi salvaţi, te vor răstigni. Te vor omorî cu pietre. Mergând prin lume, eu încă mai râd, dar râsul meu are o tristeţe subtilă. Încă dansez cu voi, dar n-o mai fac cu acelaşi entuziasm de acum zece ani.(...) Un singur lucru aştept de la voi toţi: să fiţi voi înşivă, să vă descoperiţi frumuseţea interioară, puritatea conştiinţei, splendoarea ascunsă - şi s-o răspândiţi către cât mai mulţi oameni cu putinţă. Oamenii trăiesc în nefericire. Ajută-i să râdă puţin, să cânte puţin, să danseze puţin."
Deja suntem familiarizaţi cu modul inedit al lui Osho de a determina "trezirea" umană. Şi totuşi "Spledoare ascunsă" te va răscoli mai mult ca alte scrieri ale lui. Acelaşi umor, şi aceleaşi vorbe înţelepte ce îţi ung sufletul, le vei găsi şi aici. Dar dincolo de toate acestea îl vei descoperi pe acest "Zorba Buddha" mai trist, cumva obosit de tot acest demers ce se dovedeşte zadarnic. Şi atunci te întrebi: Dacă şi spiritul lui se simte înfrânt, tu ce şanse mai ai? În ciuda tuturor neajunsurilor, a controverselor stârnite de felul tranşant şi autentic de a spune lucrurilor pe nume, Osho a continuat să-şi transmită mesajul său şi asta ar trebui să reprezinte acea scânteie de speranţă de care avem nevoie. Calitatea ce preia conducerea asupra cantităţii... Este suficient ca o mână de oameni să devină autentici şi ei vor putea determina nu schimbarea, ci redescoperirea splendorii ce o purtăm în noi dintotdeauna, splendoare acoperită de noroiul normelor, dogmelor, impunerilor societăţii umane.
"Imensă e splendoarea unei persoane care a ajuns să cunoască tot ce se petrece în interiorul ei, căci luciditatea ei face ca tot ceea ce e fals să dispară şi tot ceea ce e real să primească energie.(...) Găsindu-te pe tine însuţi, găseşti sensul vieţii, semnificaţia vieţii, bucuria vieţii, splendoarea vieţii. A se găsi pe sine reprezintă cea mai măreaţă descoperire din viaţa unui om, iar descoperirea aceasta e posibilă numai când eşti în solitudine. Când conştiinţa ta nu e ocupată de nimic, de nimeni, când conştiinţa ta e complet goală - în vidul acela, în neantul acela are loc un miracol. Iar miracolul acela e temelia tuturor religiilor."
Post new comment