"Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor", zise Jem. Cântarea Cântărilor."
Cine a citit "Îngerul Mecanic" nu cred că a mai avut nevoie de o altă invitaţie pentru a aştepta şi această a doua parte a seriei "Dispozitive Infernale". Dincolo de o poveste interesantă şi evident cu "priză" la publicul vizat, în acest volum efortul autoarei de a aduce în atenţia tinerilor clasicii literaturii engleze, şi nu numai, este parcă şi mai evident ca până acum, şi, de ce să nu recunoaştem, salutar. Chiar şi personajul lui Will, sufletul lui frământat şi problemele comportamentale au un "iz" incontestabil de... Heathcliff: "Mă simt redus, părţi din mine căzând în întuneric, că ceea ce e bun şi sincer şi adevărat...Dacă le izolezi suficient timp, le pierzi de-a binelea? Dacă nimănui nu-i pasă de tine, oare exişti?" Şi, în definitiv, de ce nu? De ce n-am reinventa clasicii? Dacă măcar o parte din fanii seriei, curioşi fiind de trimiterile şi citatele frecvent redate în paginile cărţii, vor porni "pe fir" şi vor ajunge la "esenţă", atunci cei ce o blamează pe Cassandra Clare vor primi binemeritata "palmă morală".
Altfel spus "Prinţul Mecanic" este o carte satisfăcătoare atât datorită acţiunii, cât mai ales a personajelor şi a analizei lor. Tessa, Jem, Will, alături de ceilalţi aparţinători ai Institutului, vor trece prin noi aventuri şi frământări, redate cu acelaşi dinamism cu care suntem deja familiarizaţi. Şi dacă toate acestea nu sunt suficiente pentru a te convinge să alegi această carte, merită menţionată şi traducerea extrem de reuşită, contribuind la crearea unui "întreg" pe care cu siguranţă îl vei putea număra la secţiunea "preferate".
Post new comment