"De parcă senzaţia de irealitate pe care o trăiam nu era suficient de vie, pe la jumătatea drumului cerul se deschise şi deveni cenuşiu ca fierul cam pe o porţiune de un kilometru şi ceva. Aveam senzaţia că mersesem printr-un fel de zid poros şi că intram din nou în normalitate."
Într-adevăr "Altfel de Îngeri" va fi o carte marcată de la început până în final de pendularea aceasta între irealitate şi normalitate. Cu sinceritate, tind să cred că această irealitate are o pondere mult mai mare, astfel că cititorul se va simţi ca într-un vis suprarealist, ori într-un coşmar, la alegere. Dacă ar fi să analizăm cartea din toate punctele de vedere vom remarca un oarece talent "scriitoricesc" al autoarei, personal remarcând atât dialogul interior al interpretei principale, la care suntem făcuţi părtaşi, dar şi pasajele trecute prin filtrul simţurilor, mai ales cel olfactiv, care sunt extrem de bine redate. În ceea ce priveşte subiectul, este de fapt altă poveste, şi, mai mult ca sigur, i se va părea oricui halucinant. Am mai întîlnit noi şi până acum cărţi care au combinat mai multe legende şi superstiţii, dându-ne totuşi un "întreg" închegat, dar, din păcate, aici nu este cazul. Este adevărat că ne-am obişnuit cu "seriile fluviu", dar măcar, la bunul simţ, ar trebui ca la primul volum cititorului să i se ofere mai mult, pentru a putea înţelege de ce o întreagă galerie de ciudaţi, monştrii de coşmar, se vor încăpăţâna s-o urmărească şi s-o terorizeze pe Dru. Ceva informaţii vom primi: dezlânate şi tardive. Cititorul ar trebui tratat cu mai mult respect şi ar trebui să i se acorde mai multă încredere în a i se oferi destulă "substanţă" pentru a decide dacă seria va merita atenţia lui. În definitiv cititorul este cel ce va decide succesul unei cărţi, nu-i aşa? O mai bună încadrare, o mai bună explicare a acţiunii, nu înseamnă că oferi prea mult la un prim volum. Acest gen de abordare l-am mai întâlnit la L. J. Smith, şi totuşi nici măcar. Pentru că, în cazul ei, aştepţi şi continuarea....
Post new comment