|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Moartea o găseşti întotdeauna la hotarul clipei de acum. Moartea ne pândeşte şi e mereu sigură pe prada ei. Nu e un lucru asupra căruia să stăruim, dar toţi ştim că el există...Timpul. Eram prins în capcana lui, înghesuit în clipa prezentului, singura pe care o puteam schimba. Toate zilele de mâine, toate momentele care aveau, poate, să urmeze curând erau stafiile zilelor care mi se furau în orice moment. Intenţiile n-aveau nici o valoare. Nu aveam la dispoziţie decât momentul de faţă.(...) Trebuie să încetez să mă port ca şi cum ar veni ziua de mâine, când voi putea îndrepta lucrurile. Toate trebuie făcute acum, chiar acum, fără să mă gândesc la ziua de mâine. Fără să mai cred în ea. Fără să mă mai tem pentru ea."
Cât de rar găsim în ultima vreme cărţi care să ne transmită ceva, cărţi pe care să le citim pe nerăsuflate şi în paginile cărora să ne putem regăsi... Până nu am început a treia parte din "Trilogia Farseer" nu am realizat cât de mult mi-a lipsit această lume creeată de Robin Hobb, şi cât mi-a lipsit să mă pot cufunda în paginile magice ale acestei poveşti. Autoarea reuşeşte cu genialitate să creeze atât o lume exterioară de excepţie, cât mai ales o lume interioară a personajelor, cu care efectiv ajungi să te identifici.Pentru că Fitz Chivalry este personificarea fiecărui neadaptat dintre noi, care pur şi simplu simte că nu poate să trăiască, să respire, să fie fericit, în rând cu ceilalţi. Fitz este imaginea tuturor celor ce au simţit vreodată că nu-şi găsesc locul, celor care se detaşează de ce-i înconjoară, ce ştiu că nu-şi pot clădi o lume a lor, dar, în acelaşi timp, sunt conştienţi şi că nu pot face faţă lumii în care trăiesc: "Aveai o naivitate pe care urâţenia lumii n-ar fi putut s-o păteze, de parcă nu credeai deloc în existenţa răului." Fitz Chivalry se întoarce cu greu în lumea pe care şi-ar fi dorit s-o părăsească. Pierzând totul şi realizând că nu va putea trăi niciodată cum îşi doreşte, pentru că, în definitiv "Oare este vreo fiinţă pe lume care să trăiască aşa cum vrea?", acesta tânjeşte după uitare, însă soarta îl trădează şi prietenii îl aduc înapoi pentru a-şi împlini destinul. Astfel că aventurile eroului nostru vor continua, iar în călătoria sa spre regăsirea regelui Verity i se vor alătura atât prieteni noi cât şi cei pe care-i consideram pierduţi.
Atât de multe s-ar putea spune despre "Trilogia Farseer" şi totuşi cuvintele ar fi prea puţine şi nu s-ar ridica niciodată la nivelul frumoaselor pagini ale seriei. De atâtea ori în decursul lecturii întâlneşti pasaje ce parcă dau glas trăirilor tale, prea multe pentru a fi extrase şi redate într-o recenzie de dimensiuni reduse. Este o serie despre umanitate şi despre adevărata ei natură, cu un erou atipic - "Nu eşti un om obişnuit. Oamenii obişnuiţi cred că au dreptul să fie stăpâni peste toate animalele, să le vâneze şi să le mănânce sau să le subjuge şi să le conducă viaţa. Tu ştii că nu ai un asemenea drept de stăpânire. Calul te va purta pentru că aşa vrea el, după cum şi lupul va vâna cu tine pentru că aşa doreşte. Ai un simţ mai profund al fiinţei tale pe lume. Crezi că ai un drept, dar nu acela de-a o conduce, ci de-a face parte din ea."- , cu prieteni ce-l înconjoară nu din afecţiune ( de ce ne sună asta cunoscut?), ci pentru că au un scop comun, o serie de cărţi despre o lume frământată, dar în care nu vor prima câmpurile de luptă pline de sânge şi oroare, ci mai degrabă luptele pentru dreptate duse în "culise". Este o serie ce îmbină umorul - de nepreţuit mi se par dialogurile între Ochi Întunecaţi şi Fitz- cu dezamăgirea în faţa realităţii: "Onoarea, politeţea şi dreptatea...nu sunt adevărate, Fitz. Ne prefacem cu toţii că există şi ne apărăm cu ele ca şi cu nişte scuturi. Dar ele te protejează numai contra celor care poartă aceleaşi scuturi. Împotriva celor care le-au renegat ele nu reprezintă nici un scut, sunt doar arme pe care le folosesc împotriva victimelor lor." "Trilogia Farseer" reprezintă o serie aparte ce şi-a câştigat un loc binemeritat în vieţile şi în sufletele cititorilor, o serie de cărţi extraordinar de bine scrise, o serie căreia nu-i poţi găsi decât cusurul de a reprezenta numai o trilogie, astfel încât se va încheia mult prea repede pentru gustul noastru.
|
|
|
Post new comment