|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"...vina şi secretele, ca oasele victimelor ucise, nu se odihnesc niciodată; dar te înveţi cu ele."
M-am apropiat de această carte cu prudenţă, dar şi cu o mare curiozitate, ca orice cititor fascinat de talentul lui Stephen King şi avizat că această scriere este diferită de celelalte. Am descoperit cu plăcere că talentul lui King nu are limite şi "Ochii dragonului" este o carte extraordinară din toate punctele de vedere. Citind-o ai senzaţia că priveşti o imagine care se schimbă în funcţie de unghiul din care este abordată, iar aceşti "ochii de dragon" vor reprezenta de fapt ferestrele către adevăr.
Şi totuşi ce fel de carte este? Este un basm despre un tărâm de poveste, Delain, cu regi, prinţi şi vrăjitori? Este o lecţie pentru cei ce deschid acum ochii spre lume?( "Pe atunci îşi imaginase că va trece în lumea celor mari hotărând dintr-odată să lase deoparte jucăriile, jocurile şi fanteziile. Acum descoperea că lucrurile nu stăteau chiar aşa, ci interesul pentru ele se pierdea, pur şi simplu. Se stingea tot mai mult, până când colbul anilor se aşeza pe bucuriile copilăriei, trecându-le în uitare.") Sau este o lecţie pentru noi toţi? Indiferent de modul în care cititorul va judeca această carte, lectura ei va reprezenta un câştig. Vom descoperi că Peter şi Thomas sunt două feţe ale aceleaşi monede, aşa cum cele două naturi ale omului se pot rezuma la cuvântul "GOD" sau, citit invers," DOG". Vom vedea cum oamenii, indiferent dacă sunt vrăjitori sau nu, ne pot face rău, în măsura în care le permitem. Vom înţelege cum destinul unui copil poate fi pecetluit prin moartea mamei la naştere, şi prin neglijarea de către tată, lucruri care pot face diferenţa în alegerea drumului în viaţă. Vom asista la triumful Binelui: "Uneori, lumile se zguduie şi se răsucesc pe dinăuntru. Aşa se întâmplă şi atunci.(...) Numai în acest fel se poate salva binele. În momentele de răscruce, fiinţele rele orbesc.", dar nu şi la înfrângerea definitivă a Răului, pentru că - nu-i aşa? - nu este un "basm" obişnuit. Şi vom cunoaşte eroi ce vor pleca, spre ispăşirea păcatelor, în căutarea şi spre câştigarea luptei cu Răul, acţiune ce ştim cu toţii că nu poate avea sorţi de izbândă, devenind un fel de luptă cu morile de vânt.
Şi, la final, ce poate fi mai potrivit decât un extras din frumoasele şi potrivitele cuvinte ale lui Stephen King: "Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi! Nu. Nimeni nu trăieşte aşa, în ciuda poveştilor. Au avut şi zile bune, ca voi, şi zile rele, tot ca voi. Au triumfat, ca voi, şi au fost înfrânţi, tot ca voi. Uneori li se făcea ruşine de ei înşişi, ştiind că nu făcuseră tot ce le stătea în puteri.(...) Vreau să spun că au trăit cât de bine au putut, unii mai mult decât alţii. Dar au trăit fericiţi şi curajoşi."
|
|
|
|
|
|
Post new comment