""După părerea mea", spuse Walter cel Sărac, "vechea orânduială a dispărut. S-a terminat. Nu mai vrem extraordinarul, reprezentat de domniile voastre şi de faimosul vostru rege. A venit vremea celor de rând, a celor absolut neîndemânatici. Un electorat foarte vast. Fiinţe obişnuite, dotate cu suflet şi inimă şi ce le mai trebuie. Voi, domnilor, oricât de respectabili aţi fi, aţi ajuns nişte anacronisme. Ştiţi ce s-a întâmplat când cavaleria poloneză a atacat tancurile germane. Ei bine, călăreţii au fost făcuţi una cu pământul. Un tanc nu e altceva decât expresia voinţei celor o sută de muncitori care l-au asamblat. Iar ei vor triumfa!""
Ideea plasării curţii regelui Arthur în miezul conflictelor tulburătoare ale celui de-al doilea război mondial pare halucinantă. Însă Donald Barthelme reuşeşte acest lucru, iar cititorul savurează confruntările cavalereşti între două bombardamente, cu seninătatea "firescului" indus de întreaga povestire. Dincolo de cavalerismul proverbial al Mesei Rotunde, vom surprinde un Arthur obosit şi depăşit de evenimentele în care este prins fără voie, o Guinevere plictisită de campaniile militare şi promiscuă, amândoi criticaţi cu sârg de jurnalişti, cavaleri ce se luptă fără sens pe fondul dezastrului mondial. Prin întreaga ironie a scrierii, autorul încearcă, şi reuşeşte cu succes, atât demitizarea cavalerismului, cât şi denunţarea unei epoci nefericite din istoria umanităţii.
"Regele" este o carte ce pune sub semnul întrebării valorile romantice ale curţii arthuriene şi pe care le zdrobeşte într-o epocă în care întreaga lume este prinsă într-o încleştare lipsită de orice urmă de nobleţe.
Post new comment