"Mă observ scriind aşa cum nu m-am observat niciodată pictând şi descopăr ce este atât de fascinant în actul acesta: în pictură, vine întotdeauna momentul în care tabloul nu mai suportă nici o trăsătură de penel în plus (prost sau bun, ea l-ar face mai prost), în timp ce rândurile acestea se pot prelungi infinit de mult, aliniind termeni ai unei adunări care nu va fi niciodată începută, dar care e deja, în această aliniere, o lucrare perfectă, o operă definitivă pentru că e cunoscută. Mai ales ideea de prelungire infinită e cea care mă fascinează. Voi putea să scriu mereu, până la sfârşitul vieţii, în timp ce tablourile, închise în ele, se opun, sunt ele însele izolate în pielea lor, autoritare, şi, la rândul lor, insolente."
    Mai întâi de toate trebuie să amintesc dificultatea de a situa această carte într-o categorie predefinită. Stilul de redare, subiectul, ideile transmise, deşi sub "umbrela" unei ficţiuni, sunt oglinda sufletului autorului. Îmbinând jurnalul cu autobiografia, sau impresiile de călătorie, această carte te va purta într-o lume cerebrală unde arta, ideologiile, convingerile, prieteniile, eroticul, totul este disecat cu ajutorul cuvintelor. Pictorul H. este imaginea omului frământat, a artistului copleşit de propria mediocritate, care încearcă să se reinventeze prin scris. Astfel vom descoperi alături de el "scripictura", o nouă artă, unde: "nu sunt prea multe deosebiri între cuvintele care uneori sunt vopsele şi vopselele care nu pot rezista dorinţei de a fi cuvinte." Această alegere a pictorului o vom înţelege pentru că: "Realitatea constituie intraductibilul, pentru că e plastică, dinamică. E şi dialectică. Ştiu câte ceva despre asta, pentru că am învăţat pe vremuri, pentru că am pictat ani de-a rândul, pentru că acum scriu. Chiar acum lumea se transformă acolo afară. Nici o imagine n-o poate fixa: clipa nu există. Valul care venea rostogolindu-se s-a spart deja, frunza nu mai e aripă şi nu va întârzia să troznească, uscată, sub picioare."
    "Manual de pictura şi caligrafie" este o carte despre care s-ar putea spune multe, dar nu este nevoie. Alegând-o şi citind-o te vei situa la alt nivel, vei vedea lumea prin ochii unui artist şi vei gusta din inconfundabilul şi inimitabilul stil al lui Jose Saramago: "Dacă vom începe să căutăm înţelesul muzicii, al filosofiei, al unei flori, nu vom înţelege nimic. Furculiţa are o funcţie. Literatura nu are o funcţie. Poate aduce alinare cuiva. Poate face omul să râdă. Dar ca s-o distrugi este de ajuns să nu mai respecţi limbajul. Şi iată cum totul începe şi se termină aici."

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.