"Persoana care şi-a pierdut capacitatea de a fi surprinsă este moartă. În momentul în care surpriza ta a murit, eşti mort. În momentul în care uimirea ta a murit, eşti mort. În momentul în care devii incapabil să simţi veneraţie, ai devenit neputincios.
   Şi să te naşti cu darul râsului şi sentimentul că lumea este nebună este calitatea care face ca viaţa să merite să fie trăită - şi nu numai că merită trăită, dar merită dansată, merită sărbătorită.(...)
   Fiinţa ta este un mister. Cu  cât ştii mai mult, cu atât cunoşti mai puţin. Cu cât mergi mai adânc, cu atât vezi mai bine infinitatea. Este atât de adânc încât nu poţi atinge fundul - niciodată. Oamenii care cred că se cunosc pe ei înşişi sunt superficiali. Oamenii profunzi sunt permanenet conştienţi de ceva necunoscut. Şi este frumos, pentru că necunoscutul este mereu viu, necunoscutul este întotdeauna infinit. Necunoscutul este etern."
   Tranşant şi autentic ca întotdeauna, Osho supune şi de această dată mintea, sclava convenienţelor, la un "duş rece", încercând să declanşeze acel moment de schimbare ideală. Tendinţa umană de a căuta răspunsuri chiar şi la întrebările fundamentale reduc întreaga existenţă la o înţelegere mecanică, sau, mai precis, la o "neînţelegere" profundă. Pentru că a lăsa misterul să dăinuie şi a te lăsa învăluit în tăcerea liniştitoare a unei minţi proaspete sunt modalităţile prin care poţi accede la transformare.
   Inocenţa în cunoaştere şi uimirea în faţa frumosului existenţial te vor transforma într-un om nou, un om ce şi-a asigurat eternitatea.

S-ar putea să vă placă şi ...

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Descoperiţi cărţile preferate folosind şi derulatorul de la mouse.