|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Dantry, privind-o pe Lady Groton, văzu după un timp că şi ea înţelegea frumuseţea dansului. Uitase să-şi bea cafeaua. Ţigara i se stinsese, şi stătea complet nemişcată, privind. Se temuse că s-ar fi aşteptat la ceva ieftin, fiind dezamăgită de dansatoare, astfel făcându-l şi pe el să fie dezamăgit. Într-un sens era un fel de test. Cu mult timp în urmă, fusese convins că ar fi înţeles, dar acum, în seara asta, devenise nesigur şi cam tulburat.
Nu-l decepţionase. Nu-şi pierduse, de-a lungul acelor ani, nici gustul, nici puterea de înţelegere, iar acum, aşezat lângă ea, era din nou acut conştient de perfecţiunea ei, de buna ei creştere şi ţinuta ei distinsă, de îmbrăcăminte şi bijuterii, de părul ei, de graţia mişcărilor, a poziţiei puţin lăsate pe spate, absorbită, ascultând şi privind. Şi, dintr-odată, i se păru că descoperise însăşi esenţa existenţei ei. Îşi spuse: "Face parte dintre ultimele exemple ale unei părţi din lume care va dispărea curând, fiindcă nu mai e loc pentru ea.""
O poveste dulce-amară despre o iubire sortită eşecului şi sacrificată bonificaţiilor materiale, "Lotus amar" va aduce din nou în atenţia cititorului afinitatea lui Louis Bromfield faţă de decorurile exotice. Interesant de semnalat mi se pare pregnantul sentiment de "spleen" romantic, reinventat magistral în personalitatea personajului central masculin, acel plictis al omului ce nu-şi găseşte locul niciunde şi care îmbrăţişează suferinţa ca pe o tovarăşă dragă. Hotărârea lui Tom de a da curs sentimentelor sale faţă de Alix va duce la tulburătoare succesiuni de evenimente, menite să fascineze şi să emoţioneze cititorul rămas să se întrebe dacă conceptul de fericire cu orice risc merită într-adevăr aplicat.
Post new comment